Vestul singuratic

Vestul singuratic este un spectacol de teatru la care razi mult, dar nici nu stii de ce razi. La fel de bine ai putea sa plangi. Este o poveste puternica, onesta si foarte dureroasa despre conditia umana, despre dezumanizare, despre o lume plina de violenta in care timpul parca a ramas in loc.

Vestul singuratic

de Martin Mc Donagh

Regia: Cristi Juncu

Distributia: Florin Piersic Jr. (Coleman), Vlad Zamfirescu (Valene), Andi Vasluianu (Welsh), Corina Dragomir/Ioana Calota (Girleen)

 

Coleman si Valene sunt doi frati trecuti de 30 de ani, a caror unica preocupare pare a fi alcoolul. Relatia lor se construieste pe un conflict continuu. Zilnic se cearta ca niste copii pe tot felul de lucruri marunte, precum chipsee, patee ori statueele Fecioarei Maria. Valene colectioneaza mini statui ale Fecioarei Maria (statueele), Coleman este innebunit dupa mini pateurile (patee) de la evenimentele din sat (de exemplu: un parastas), iar singura mancare pe care baietii o au in casa sunt pungile cu chips-uri (chipsee). Aragazul din camera este nefolosit si este doar al lui Valene. Ca aproape toate lucrurile din casa, acestea fiind marcate cu litera V, de la Valene, pentru a se cunoaste proprietarul.

Preotul Welsh incearca sa repare relatia disfunctionala dintre cei doi frati, insa fara succes. La randul sau, preotul este un impatimit al bauturii si sufletul sau nu mai are salvare. Girleen este o tanara adolescenta care vinde alcool in sat, din casa in casa.

Decorul este fabulos. O camera murdara, doua fotolii si o masuta in mijlocul camerei, un pisoar fix in spatele acestora si faianta ingalbenita de timp si mizerie, scanduri batute la usi si la geamuri.

Actorii sunt magistrali, jocul lor este impresionant si autentic. Andi Vasluianu mi-a placut mult aici, are un rol foarte bine construit, iar monologul sau de final transmite multa emotie si te indeamna indirect sa meditezi asupra vietii tale. Florin Piersic jr. si Vlad Zamfirescu sunt din poveste, sunt talentati, carismatici si tin tot acest spectacol in picioare. Piesa nu este stralucita si nici nu as vrea sa-mi imaginez ce esec ar fi fara acesti mari actori.

Per total, mi-a placut si ma bucur ca am vazut Vestul singuratic. De un an tot vreau sa ajung la spectacol si iata ca abia acum am reusit. Totusi, spectacolul este poate un pic prea lung. Foarte multe momente puteau fi scurtate, insa iti este drag sa-i vezi pe acesti actori minunati inca putin pe scena, asa ca nu te deranjeaza durata.

 

 

Un spectacol al Teatrului Nottara, nerecomandat sub 16 ani. Si nu atat pentru vulgaritatea sa, cat pentru faptul ca este un spectacol lipsit de orice gramatica (adjectivele nu mai au gen, prepozitiile nu exista, s.a.).

“Mi-ar placea ca acest spectacol sa fie vazut pentru ca este lipsit de prejudecati si nu te lasa o secunda in pace. Te va enerva, te va amuza si te va emotiona in egala masura!” afirma actorul Andi Vasluianu.

Intr-adevar, spectacolul m-a enervat la culme. Cum este posibil sa existe o lume in care sa ucizi si totusi sa ai speranta iertarii pacatelor? Totodata, m-a amuzat teribil si am ras multicel, dar m-a si emotionat, in special prin legatura dintre frati. Gandindu-ma ca si eu am o sora, stiu sigur ca nu as putea sa fiu niciodata cu ea asa cum sunt cei doi frati din Vestul singuratic, in orice colt de lume as trai.