Gustul amar al ciocolatei. Jurnalul unei supravietuitoare
Olimpia Zamfirescu
Editura Corint, Colectia ”Istorie cu blazon”
Ciocolata Zamfirescu a fost prima ciocolata cu lapte din Romania. Constantin Zamfirescu si-a inceput cariera ca ucenic in prima fabrica de ciocolata deschisa in Bucuresti (1891) – fabrica francezului F. Bresson. Cativa ani mai tarziu, in anul 1898, fabrica trece in posesia familiei Zamfirescu, sub conducerea lui Constantin Zamfirescu.

Olimpia Zamfirescu, fiica cunoscutului producator de ciocolata si dulciuri, a fost o fetita foarte invidiata in copilarie. “Deoarece locuiam pe terenul fabricii, aveam acces la laboratoare si aveam voie sa gust orice dulciuri doream.”, ne spune Olimpia in jurnalul ei. “Mai aveam voie sa iau cate tablete de ciocolata, bomboane sau rahat voiam. Profitam de aceasta permisiune si imparteam cu generozitate dulciuri prietenilor mei.” completeaza Olimpia.
In anul 1948, dupa venirea la putere a regimului comunist, fabrica de ciocolata “Zamfirescu” a fost nationalizata. Familia Zamfirescu a fost ruinata, iar Constantin Zamfirescu, omul care se realizase prin propriile puteri, a cazut in depresie si intr-un final s-a sinucis. Dupa ce familia a pierdut totul, Olimpia a incercat cu disperare sa-si gaseasca o slujba, doar ca nimeni nu voia sa o angajeze. A trait zile grele pe santier, in echipa de zidari, carand apa si nisip; apoi si-a vandut sangele ca donatoare, iar duminicile le petrecea la targul de vechituri incercand sa vanda diverse bunuri.

In 1958 Olimpia este arestata “in secret”. Asa incepe lunga ei peregrinare prin inchisorile comuniste, iar mai apoi in domiciliu fortat din Baragan. Da, domiciliu fortat pentru ca, dupa ce si-a indeplinit sentinta, Securitatea a hotarat ca Olimpia sa fie deportata intr-un sat izolat din Baragan. Asezarea fusese construita recent, atunci cand taranii bogati de la granita cu Iugoslavia au fost deportati in interiorul tarii. Apoi securitatea a inlocuit taranii cu detinutii politici care trebuie sa stea in domiciliu fortat o perioada de timp prestabilita, dupa ce si-au ispasit pedeapsa in inchisoare.
In volumul “Gustul amar al ciocolatei. Jurnalul unei supravietuitoare” Olimpia Zamfirescu descrie in amanunt perioada petrecuta in inchisoare si in domiciliul fortat din Bagaran, in timpul regimului comunist din Romania. Este o carte autentica, plina de emotie si onestitate, care se citeste rapid si care lasa urme adanci in sufletul cititorului. Mai ales atunci cand cititorul a trait oricat de putin in timpul regimului comunist.
Cel mai mult m-a surprins traiul in domiciliu fortat. Cat de usor s-a adaptat Olimpia in Baragan, legaturile pe care a reusit fara prea mare efort sa si le faca, oamenii care au ajutat-o de-a lungul timpului. Totusi, poate cel mai frumos aspect al cartii este libertatea. Cum a ajuns Olimpia sa plece din tara si sa-si castige libertatea si demnitatea. O viata uimitoare si o carte musai de citit.
Alte recomandari din colectia “Istorie cu blazon”: Intre doua miercuri. Jurnalul unei crime misterioase de Maria Popescu si Din zbuciumul captivitatii de Maior Gheorghe Caracas.