Ma gandesc sa profit de lectia invatata luni seara la film si sa ma apuc de streching, caci cine stie cand vreau sa ma inscriu… in clubul majoretelor. M-au dus ai mei in copilarie la balet, dar nu mi-a placut si drept dovada nici nu sunt foarte flexibila astazi. Insa, niciodata nu este prea tarziu sa faci ceea ce iti doresti in viata. Hai ca inca pot … sa ma aplec, hi hi. Vezi?
Poms (Hai ca inca putem)
Regia: Zara Hayes
Cu: Diane Keaton, Jacki Weaver, Pam Grier, Rhea Perlman, Bruce McGill, Charlie Tahan, Celia Weston, Alisha Boe
Distribuit de Vertical Entertainment.
O comedie lejera, de vara, care m-a amuzat teribil, dar care m-a pus si un pic pe ganduri. Niciodata nu este prea tarziu sa faci ceea ce iti doresti, important este sa iti doresti din tot sufletul, sa fii determinat sa faci acel ceva si sa nu iti pese de ceea ce vorbesc cei din jur. Pentru ca viata este mult prea scurta si nu intotdeauna este frumoasa, insa clar merita traita din plin, la orice varsta!
Martha (Diane Keaton) este o femeie bolnava de cancer care decide sa renunte la tratamentul cu citostatice si sa se retraga intr-o comunitate de pensionari unde spera sa isi gaseasca linistea. Aici insa o cunoaste pe Sheryl (Jacki Weaver), care ii este vecina si ii devine rapid prietena, si impreuna infiinteaza un grup de majorete 18+ 50 (ani).
Preselectia pentru trupa de majorete este amuzanta, iar noi spectatorii realizam ca odata cu trecerea anilor apar problemele: o durere de umar, o durere de sold, gonartroza etc. Nu lipseste nici emotia, iar in plus avem parte si de ceva tensiune atunci cand trupa de majorete se inscrie la un concurs cu pretentii.
Poms (Hai ca inca putem) este un film despre perseverenta si curaj, despre prietenie si despre munca in echipa. Un film lejer, fara pretentii, cu o poveste draguta, insa prea putin explorata; dar in care personajele isi asuma rolurile si sunt autentice. Are umor si are emotie, iar singurul repros pe care l-as putea face ar fi ca… incearca sa vina cu mult, prea mult umor, si nu ii iese de fiecare data. Poate ca era mai bine sa se joace mai mult cu subiectul si sa lase umorul natural sa vina de la sine.