Proof la Unteatru

Proof

de David Auburn

Unteatru

Regia: Andrei si Andreea Grosu

Scenografia: Vladimir Turturica

Cu: Dana Rogoz, Marian Ralea, Ionut Visan si Florentina Tilea

 

Dovada („proof” – engleza) ca teatrul independent poate produce spectacole de cel mai inalt nivel o constituie si ultima premiera de la Unteatru. La Gala Premiilor Uniter de la inceputul lunii trecute acestei pretioase institutii culturale bucurestene i s-a acordat un binemeritat premiu de excelenta, prilej pentru fondatorii si amfitrionii sai, Andrei si Andreea Grosu, sa invite pe scena o pleiada de actori care colaboreaza frecvent la Unteatru si joaca de multe ori pro bono. Mesajul a fost mai mult decat evident: in teatru vorbim de o creatie colectiva, reusita rezultatului final tinand de fiecare mica rotita implicata, de la masinist la scenograf, de la costumier la recuziter sau de la regizor la actori.

„Proof” este o piesa contemporana scrisa de dramaturgul american David Auburn, recompensata in anul 2001 atat cu premiile Pullitzer (pentru text) si Tony (cea mai buna montare). A fost adaptata si intr-un film cativa ani mai tarziu, cu o distributie de prima mana – Anthony Hopkins, Gwyneth Paltrow si Jake Gyllenhaal – dar cu un rezultat final neremarcabil. Indraznesc sa afirm ca montarea regizata de sotii Grosu este cu mult superioara.

In debutul piesei o gasim pe Catherine (Dana Rogoz) sarbatorindu-si implinirea varstei de 25 de ani alaturi de tatal sau, Robert (Marian Ralea), profesor universitar de matematica si autor in tinerete al unei teoreme geniale care a revolutionat domeniul. Din pacate in ultimii ani de viata sanatatea sa mentala s-a deteriorat permanent, fiica sa Catherine find cea care si-a sacrificat ambitiile academice pentru a ii sta aproape si a-l ingriji permanent. Un sacrificiu imens, mai ales pentru ca si Catherine manifesta acelasi har si inzestrare intelectuala pentru matematica.

Marian Ralea il interpreteaza pe Robert in cele 3 scene in care apare pe parcursul spectacolului extrem de nuantat, trecerile de la starile de calm, apreciere si iubire fata de fiica sa la cele in care devine irascibil si de-a dreptul imposibil fiind perfect dozate. Ca orice mare actor – asa cum este cu siguranta si Marian Ralea – se vede si se simte in jocul sau multa generozitate fata de partenerii de scena.

Robert se va stinge din viata iar „Proof” prezinta practic pe larg saptamana care urmeaza decesului sau, Catherine fiind implicata in ambele evenimente importante ce decurg din acest fapt. Venirea surorii sale mai mari, Claire (Florentina Tilea), cea care o lasase singura sa se ocupe de tatal lor si care acum vroia sa vanda imediat casa ramasa mostenire si in care locuia sora sa. Dar mai ales implicarea lui Hal (Ionut Visan), un fost student al tatalui sau si prieten de familie, in organizarea documentelor abandonate in biroul lui Robert. Hal era indragostit de multi ani de Catherine dar ii fusese teama sa ii marturiseasca acest lucru, in dialogurile dintre cei doi existand o tensiune permanenta.

Momentul culminant al spectacolului este cel in care Hal va descoperi intr-un caiet al profesorului o alta demonstratie extraordinara care urma sa produca un impact major in domeniul cercetarii matematice. Teorema era in scrisul de mana al lui Catherine, care ii va marturisi lui Hal ca ea este de fapt autoarea acesteia, Robert nemaifiind in stare in ultimii ani sa creeze nimic, abandonand cu totul studiul.

Nici Hal si nici Claire nu vor avea insa incredere imediata ca spune adevarul in lipsa unei dovezi concludente. Deznodamantul final al spectacolului este unul care produce o impresie profunda asupra spectatorilor si la care te gandesti mult timp dupa ce parasesti micuta sala de la Unteatru.

Interpretarea Danei Rogoz in rolul principal constituie o adevarata revelatie, actrita nefiind poate cea mai talentata din generatia sa, dar prin munca si dedicatia care transpira in fiecare clipa petrecuta pe „scandura” a inregistrat un progres imens fata de tot ce a realizat in trecut. In Catherine reuseste sa transmita perfect framantarea launtrica a unei tinere chinuite de intrebarea daca nu cumva a mostenit genetic nu doar talentul tatalui sau dar si problemele lui de sanatate si nelinistea cauzata de lipsa de incredere a celor mai apropiate fiinte din viata ei.

Cea mai buna concluzie asupra acestui spectacol se regaseste in cuvintele regizorilor ei, care au reusit pe deplin sa isi transpuna intentiile marturisite la alegerea materialului in montarea prezentata publicului: „n-am vrut să vorbim despre matematică, deși textul face asta pe alocuri. Noi am urmărit patru personaje care ne-au împins spre căutări mai adânci decât ne-am fi imaginat. Cu relațiile lor bogate, cu neîmplinirile lor și cu iubirea lor cu tot. Probabil e despre iubire și nu despre altceva. Noi asta am găsit în întâlnirea asta. Iubire.”

 

Articol de Cosmin Epurescu-Pascovici

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *