Richard al III-lea
de William Shakespeare
la Teatrul Bulandra
Regia: Andrei Serban
Scenografia: Octavian Neculai
Muzica: Raul Kusak
Cu: Marius Manole, Cornel Scripcaru, George Ivascu, Rodica Lazar, Alexandra Fasola, Catalin Babliuc, Adrian Ciobanu, Mirela Gorea, Lucian Ifrim, Constantin Dogioiu si Catinca Maria Nistor
Anul trecut Andrei Serban a montat „Richard al III-lea” la prestigiosul Teatru Radnoti din Budapesta, un spectacol care se joaca sold-out cu bilete epuizate pe mai multe luni si care s-a bucurat si de un imens succes de critica. Managerul Teatrului Bulandra, Ducu Darie, a avut excelenta idee de a il invita sa puna in scena si la Bucuresti o versiune asemanatoare – mai ales ca scenografie – in care celebrul personaj shakespearian este atat de actual din pacate prin situatia sociala si politica din cele doua tari vecine.
Astfel dupa o perioada in care a colaborat si cu alte teatre din capitala, Odeon („Soldatul de ciocolata”), Comedie („Mult zgomot pentru nimic”) sau Unteatru („Pescarusul”), Andrei Serban reia sirul montarilor excelente realizate in ultimul deceniu pe scena celor doua sali de la Bulandra: „Lear” (2008), „Ivanov” (2011), „Omul ce bun din Seciuan” (2014) si „Carousel” (2015).
Prima mare bucurie la avanpremiera pe care am vazut-o a fost o sala Liviu Ciulei (fosta Izvor) arhiplina, cu tineri care au stat si in picioare pe tot parcursul reprezentatiei si un public avizat, bun cunoscator al fenomenului teatral, care a stiut sa rasplateasca cum se cuvine calitatea spectacolului vizionat.
Marius Manole este Richard al III-lea si acest rol va ramane pentru totdeauna asociat cu el in memoria celor care vor vedea aceasta montare. Probabil cel mai bun actor al generatiei sale, Marius isi adauga la cv-ul deja extrem de incarcat cu personaje de neuitat cea mai importanta performanta a carierei sale de pana acum. O creatie uluitoare, atat fizica – un Richard diform, schiop si cocosat – dar si dezvaluind fatete ale posibilitatilor sale actoricesti neexplorate pana acum, un personaj diabolic, malefic si criminal, in acelasi timp fiind si cel care rosteste marile adevaruri care patrund adanc in constiinta spectatorului, acesta din urma sfarsind prin a empatiza parca fara sa vrea cu cel care a fost pentru scurt timp regele Angliei.
In prima parte a montarii Andrei Serban respecta cu strictete litera textului clasic, inspirat adaptat impreuna cu Daniela Dima, reusind impreuna cu minunata sa trupa de actori o adevarata lectie de teatru. Richard se adreseaza de la bun inceput direct audientei, rupand conventia celui de-al 4-lea perete imaginar, pentru a informa permanent publicul de planurile pe care intentioneaza sa le puna in aplicare si modul in care se vor comporta rivalii sai. Mai intai va unelti impotriva fratelui sau George, duce de Clarens, care va fi inchis in Turnul Londrei unde isi va gasi sfarsitul sub ploaia de lovituri de cutit ale criminalilor trimisi de Richard. Toate crimele sunt prezentate off-stage, coborarea „condamnatilor” sub scena printr-o trapa cu grilaj metalic simbolizand inchisoarea din turn dar si infernul. Celalalt frate al sau, insasi regele Angliei, Eduard al IV-lea (George Ivascu), va muri dupa o lunga suferinta a carei cauza nu e identificata, otrava fiind una din posibilitati.
Dupa pauza, in partea a II-a a spectacolului regizorul opteaza pentru introducerea unor trimiteri directe la societata romana contemporana, cu problemele noastre de coruptie, infractionalitate si lipsa oricarei morale politice. Primarul Londrei va raspunde cand va fi chestionat de situatia din justitie cu replica intrata deja in folclor „alta intrebare”. Andrei Serban reuseste in demersul sau de a face o radiografie corecta si reala a mediului politic de la noi din tara, dar montarea are putin de suferit ca si cursivitate atunci cand intermezzo-urile prezentului se lungesc prea mult.
Revenind la Shakespeare il vom gasi pe Richard ca lord protector al celor doi copii ai fostului rege, Eduard Print de Wales (Cornel Scripcaru) si Richard Duce de York (Catinca Maria Nistor), care vor fi insa la randul lor suprimati pentru a ii permite propia incoronare. Domnia sa pe tronul Angliei va fi insa de scurta durata, pierzandu-si viata pe campul de lupta, parasit de toata camarila sa, dar nu inainte de a rosti celebra replica in care isi va oferi intreg regatul pentru un cal care sa il scape cu viata.
Absolut remarcabil Cornel Scripcaru in toate cele trei ipostaze in care apare in piesa, fiind teribil de amuzant in rol de copil ca print de Wales (avand permanent in maini un joc video), amenintator si razbunator ca vaduva regina Margaret si fermecator in micul fragment in care il joaca chiar pe autorul piesei – bardul Will.
Rodica Lazar (regina Elisabeta) si Alexandra Fasola (lady Anne) sunt la inaltime in partiturile feminine de consistenta ale piesei, fiind in functie de situatie seducatoare, vulnerabile sau amenintatoare, dar permanent puternice intr-o lume si un timp dominate de barbati. O surpriza placuta este George Ivascu, convingator atat ca rege Eduard, ca primar al Londrei sau ca simplu criminal tocmit din zonele rau famate ale orasului, punctand cu mult umor fiecare din rolurile sale.
Richard-ul lui Andrei Serban, Marius Manole & co. este un eveniment teatral de neratat pentru orice iubitor al acestei arte, un spectacol plin de emotie si adevar pe care deja imi doresc sa il revad cat de curand.
Articol de Cosmin Epurescu-Pascovici
