Scrisori catre Rita

Duminica seara am fost la teatru In Culise la spectacolul Scrisori catre Rita.

Stefan Caraman a scris initial aceasta piesa pe un blog, sub pseudonimul Kaos Moon. In regia lui Cristian Bajora, Scrisori catre Rita ii are in distributie pe Stefan Nistor si Andreea Stafie/Laura Marin si se joaca In Culise Teatru Pub.

 

Iti aduceam pamantul in care fusesera mai inainte flori. Ti-l presaram pe par. Ce cadea pe jos calcam in picioare, iar ce cadea pe sani dadea rod. Bai, deci nu te mint. Iti infloreau sanii, se faceau multicolori si luminau. Intre ei – acolo ma piteam. Acolo plangeam eu dupa tine. Pentru ca erai si plecai. De aia iubesti o femeie, gagiule, pentru ca intr-o zi o sa plece. Uite-asa, o sa plece si o sa te dispretuiasca pentru ca nu ai fost suficient de barbat ca sa o pastrezi. 

 

Scrisori catre Rita este un spectacol indraznet, deschis, transparent. Amuzant, sensibil si brutal totodata. Scrisorile catre Rita sunt trairile si gandurile lui Nic Labis, un vanator de femei, un calator prin viata, un tanar aflat in cautarea fericirii, a iubirii poate. Rita nu exista, Rita este o naluca. Pare a fi prietenul imaginar al unui copil.

Nic ii povesteste Ritei de vecina Nely, de directoarea de banca, de secretara de la scoala. Toate sunt Rita si niciuna nu este ea. Pentru ca Rita trebuie sa fie mult mai mult de atat, trebuie sa-l completeze in gesturi si cuvinte, trebuie sa-i fie alaturi pretutindeni.

Il asculti pe Nic Labis si parca te asculti pe tine. O vezi pe Rita si parca te vezi pe tine. Esti cate putin din fiecare si parca nu ai vrea sa fii.

Nic este un personaj complex, complicat si savuros. Lui Stefan Nistor i se potriveste de minune acest rol. L-am mai vazut in cateva spectacole In Culise: Frumoasa calatorie a ursilor Panda, Prostii sub clar de luna, Spectatorul condamnat la moarte s.a.

Felicitari Andreei Stafie pentru dezinvoltura de care a dat dovada. Nu este usor sa apari goala in fata unei persoane, cu atat mai mult pe o scena in fata publicului. Oricat par a te ascunde picturile de pe corp, esti doar tu si trebuie sa te impui publicului prin talentul tau, prin ceea ce esti tu. Trebuie sa-l faci sa-ti vada privirea si sa-ti asculte cuvintele.

Muzica este foarte bine aleasa, melodiile se potrivesc perfect fiecarui moment in parte.

 

Stefan Caraman are un stil aparte de a transmite anumite lucruri, am mai vazut recent piesa lui “Ne vom revedea in anul care a trecut“. Autorul afirma: Scrisori catre Rita e povestea unei despartiri, care ar durea daca n-ar fi atat de hilara si care ar fi amuzanta daca nu ar durea atat. Nic e omul gratuit, fara obligatii si fara target, e antistarul, e ceea ce-si doreste cel mai mult societatea de azi sa marginalizeze. Nic povesteste; pentru ca daca nu o face, moare. Nic nu deranjeaza pe nimeni, desi langa el nu poti sta neutru. Iti vine sa-l bati, sa-l strangi in brate, sa-l speli, sa-l iubesti. Un singur lucru nu reusesti – sa-l ignori. Nic e vulgar pentru ca viata printre sfintii falsi il oprima. Nic face lucruri pe care noi nu avem voie sa le facem, desi… Nic e un mic Isus care ne spala de pacatul ipocriziei. 

 

Despre Scrisori catre Rita mai gasiti un articol fain pe blogul lui Emil.